pilúg², pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele. Vezi definitia »

NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi]. Vezi definitia »

AUTOPLÚG s. n. autovehicul pentru spălarea și deszăpezirea străzilor. (după fr. auto-charrue) Vezi definitia »

turșúg, turșúgi, s.m. (reg.) 1. tufă cu vârful mâncat de vite. 2. cal slab. Vezi definitia »

căptălúg, căptălúgi, s.m. (reg.) plută (din trunchiuri scurte de arbori). Vezi definitia »