DÚCE², duci, s. m. 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu. 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. ♦ Mare senior feudal. 3. Conducător militar la triburile germanice. – Din fr. duc, lat. dux, -cis. Vezi definitia »

SÓTTO-VÓCE adv. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută. (< it. sotto-voce) Vezi definitia »

a face (cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva). Vezi definitia »

DEUCE DIUS/ s. n. (tenis) situație în care un jucător trebuie să câștige două puncte sau două jocuri consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul. (< engl. deuce) Vezi definitia »

Atroce, grotesc; cuvant derivat din numele personajului principal al trilogiei Ubu : Ubu Roi, Ubu Enchaine si Ubu Cocu Vezi definitia »