SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (Înv. „slugă” < bg.). Vezi definitia »

ZÉCIURI s. n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive (geometrice) decorative. – Et. nec. Vezi definitia »

COLBĂRÍ vb. IV. v. colbăi. Vezi definitia »

staboruri, s.n. judecată țigănească Vezi definitia »

juvéturi s.f. pl. (reg.) păsări. Vezi definitia »