TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală. Vezi definitia »

cucútă (cucúte), s. f. – 1. Plantă, dudău (Conium maculatum). – 2. Nume care se dă uneori, greșit, plantei Heracleum spondylium în Trans., și laurului (Datura stramonium) în Banat. – Mr. cucută. Lat. *cucuta, var. vulgară de la cicuta (la Pușcariu 427; Densusianu, Rom., XXXIX, 332; Candrea-Dens., 423; REW 1909; Rosetti, I, 59; DAR); aceeași alterare a vocalismului apare în alb. kukutë (poate provine din rom.), prov. coucudo, dial. din Saintoge, coucu, berri. cocue. Der. cucuțea (var. cucuțel), s. f. (plantă, Oenanthe Phellandrium), pe care Pascu, I, 71, îl derivă nefondat, din lat. cucutia „nume al unui fruct necunoscut”. – Din rom. provine sb. kukùta, kùkuta (Candrea, Elemente, 406; Berneker 641), pe care Cihac, III, 86, îl considera etimon al rom. Vezi definitia »

chiulangită, chiulangite s. f. (șc.) 1. boală imaginară folosită ca scuză pentru justificarea absențelor școlare. 2. (pub., peior.) absențele nejustificate ale deputaților și senatorilor români de la lucrările Parlamentului. Vezi definitia »

față palidă expr. v. față (1). Vezi definitia »

foárfă s.f. (reg.) 1. om neglijent cu îmbrăcămintea. 2. om neglijent cu vorbele pe care le folosește. Vezi definitia »