Definita cuvantului scăfătură
scăfătúră, scăfătúri, s.f. (reg.) nume dat unei cusături la mânecile cămășilor țărănești femeiești.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scăfătură
CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine. Vezi definitia »
grúbă (-be), s. f. – 1. Grămadă, puzderie. – 2. Carte de joc de zece puncte. Origine necunoscută. Cuvînt argotic. Vezi definitia »
DIÁDĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificație) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade) Vezi definitia »
PEDÁLĂ s. f. 1. pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. ◊ dispozitiv de imprimare la tiparul înalt acționat cu piciorul. 2. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu) care, acționat cu ajutorul picioarelor, servește la modificarea timbrului, duratei și înălțimii sunetelor. ◊ sunet prelung și grav, care durează mai multe măsuri. (< fr. pédale) Vezi definitia »
CÚCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + suf. -ă. Vezi definitia »