PENTÓZĂ s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr. pentose) Vezi definitia »

PRESGARNITÚRĂ s.f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini, astfel montată încât să permită mișcarea acestui organ; presetupă. [Cf. fr. presse-garniture]. Vezi definitia »

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă. Vezi definitia »

SĂPUNEÁLĂ, săpuneli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) săpuni; săpunit¹. ♦ Fig. (Fam.) Mustrare, dojană; ocară. ◊ Loc. vb. A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva. 2. Spumă de săpun; clăbuci. – Săpuni + suf. -eală. Vezi definitia »

LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine]. Vezi definitia »