WÉBER s. m. unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul unui câmp magnetic omogen, cu inducția de un tesla. (< fr. weber) Vezi definitia »

GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din magh. gallér. Vezi definitia »

CIOCOLATIÉR, -Ă s.m. și f. (Liv.) Muncitor care lucrează într-o fabrică de ciocolată. [Pron. -ti-er. / cf. fr. chocolatier]. Vezi definitia »

căcăsdér, căcăsdéri, s.m. (reg.) măceș, răsură, trandafir sălbatic. Vezi definitia »

GRANIFÉR, -Ă adj. care poartă, produce semințe. (< fr. granifère) Vezi definitia »