FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis. Vezi definitia »

MIRENÍE s. f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie. Vezi definitia »

FANTAZÍE s. f. v. fantezie. Vezi definitia »

GRECOMANÍE s.f. (Liv.) Mania de a imita obiceiurile și limba grecilor. [Gen. -iei. / < fr. grécomanie]. Vezi definitia »

EXCRÉȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion]. Vezi definitia »