Definita cuvantului bunătate
bunătáte (bunătắți), s. f. – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade. – Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
a pune bețe în roate (cuiva) expr. a(-i) face (cuiva) greutăți; a sabota planurile cuiva. Vezi definitia »
MOCĂNÉȘTE adv. Ca mocanii, în felul mocanilor. – Mocan + suf. -ește. Vezi definitia »
EREMOFÍTE s. f. pl. plante xerofite care cresc în deșerturi. (< fr. érémophytes) Vezi definitia »
DIALECTICITÁTE s.f. (Rar) Concepție, atitudine dialectică. [Pron. di-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »
SUBSTANȚIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este substanțial. [Cf. fr. substantialité]. Vezi definitia »