Definita cuvantului bunghi
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunghi
trei ochi expr. (cart.) trei. Vezi definitia »
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!). Vezi definitia »
BARASCHI, Constantin (1902-1966, n. Cîmpulung), sculptor român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. A abordat un larg registru tematic într-o viziune realistă, ce manifestă predilecție pentru finisarea suprafețelor („Mihai Eminescu”, „Fiica artistului”). Vezi definitia »
TRIÚNGHI s.n. 1. Poligon cu trei laturi. 2. Grup de trei sau de mai multe ființe sau lucruri dispuse astfel încât unind punctele în care stau s-ar obține un poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. [Pron. tri-unghi. / < tri- + unghi, după fr. triangle, it. triangolo, lat. triangulum]. Vezi definitia »
drag ca sarea-n ochi expr. nesuferit. Vezi definitia »