Definita cuvantului bunt
bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunt
ILARIÁNT, -Ă adj. Care provoacă râsul; hazliu; ilar. [Pron. ri-ant. / cf. fr. hilarant]. Vezi definitia »
concedent Vezi definitia »
audient, -ă, audienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă Vezi definitia »
CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient]. Vezi definitia »
ȘOCÁNT, -Ă adj. Care șochează. [< fr. choquant]. Vezi definitia »