Definita cuvantului bunt
bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunt
RULÁNT, -Ă adj. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate. (< fr. roulant) Vezi definitia »
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. Care nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Ne- + poluant (după fr. non-polluant). Vezi definitia »
INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum. Vezi definitia »
PULVERULÉNT, -Ă, pulverulenți, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care se prezintă sub formă de pulbere. – Din fr. pulvérulent, lat. pulverulentus. Vezi definitia »
OSCILÁNT, -Ă adj. Care oscilează. ♦ (Fig.) Șovăitor; fluctuant. [Cf. fr. oscillant]. Vezi definitia »