jumulí (jumulésc, jumulít), vb. – 1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi. Vezi definitia »

sculí, sculésc, vb. IV (reg.) a isprăvi, a termina. Vezi definitia »

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura. Vezi definitia »

ravióli (it.) (-vi-o-) s. m. pl. Vezi definitia »

cășcălí, cășcălésc, vb. IV (reg.) a face ceva în grabă, de mântuială, ca un cârpaci; a cârpăci. Vezi definitia »