CĂRÁRE, cărări, s. f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria. Vezi definitia »

CARENÁRE s.f. Acțiunea de a carena și rezultatul ei; carenaj. [< carena]. Vezi definitia »

REPAGINÁRE s.f. Acțiunea de a repagina și rezultatul ei. [< repagina]. Vezi definitia »

BRIOZOÁRE s. n. pl. clasă de mici nevertebrate acvatice cu aspect de mușchi de pământ, care trăiesc în colonii fixate de alge, cochilii sau roci. (< fr. bryozoaires) Vezi definitia »

s.m.-pasare cantatoare mica,foarte vioaie, cu pene verzi-galbui pe spate,iar pe aripi co doua dungi negre. Vezi definitia »