LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos. Vezi definitia »

învărsát, -ă, adj. (înv.) revărsat. Vezi definitia »

ACOTILEDONÁT, -Ă, acotiledonați, -te, adj. (Despre plante) Cu embrionul lipsit de cotiledoane. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasă de vegetale care n-au embrion format înainte de germinare și care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă care face parte din această clasă. – După fr. acotylédoné. Vezi definitia »

EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj. Care a ieșit din spital. – V. externa. Vezi definitia »

TĂMÂIÁT, -Ă, tămâiați, -te, adj. 1. Îmbălsămat, înmiresmat. 2. Fig. Beat, amețit de băutură, cherchelit. – V. tămâia. Vezi definitia »