Definita cuvantului nucleu
NUCLÉU s.n. 1. (Chim.) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrală a unui atom, care poartă electricitate pozitivă și în care se concentrează aproape întreaga masă a atomului. ♦ (Biol.) Element central al unei celule, situat în plasmă, cu structură proprie și care are funcții importante în celulă. ♦ (Astr.) Porțiune centrală a unei comete, a unei galaxii. 2. (Fig.) Element esențial al unui lucru. [Pron. -cleu, pl. -ee, (s.m.) -ei. / < fr. nucléus, lat. nucleus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu nucleu
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – După fr. tasseau. Vezi definitia »
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente, care se consumă (unsă pe felii de pâine) proaspătă sau conservată; pastet. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. Vezi definitia »
ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »
DERBEDÉU, derbedei, s. m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder. Vezi definitia »
ULÉU s. m. v. uliu. Vezi definitia »