Definita cuvantului buric
buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buric
POLARIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la polarimetrie. [< fr. polarimétrique]. Vezi definitia »
GÁLIC1 adj.m. (în sintagma) Acid galic = acid organic aromatic, astringent, extras din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre, a coloranților și a unor medicamente. – Din. fr. gallique. Vezi definitia »
CRONOMÉTRIC, -Ă adj. (ca) de cronometru. (< fr. chronométrique) Vezi definitia »
AEROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la aerologie. [Cf. fr. aérologique]. Vezi definitia »
otrávnic, -ă, otrávnici, -ce, adj. (înv.) care dă cuiva otravă. Vezi definitia »