Definita cuvantului buruiană
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buruiană
CATÉNĂ s.f. 1. Lanț de încrețituri ale scoarței pământești, formate cam în același timp. 2. Lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. [< lat. catena – lanț]. Vezi definitia »
nădeálă, nădéli, s.f. (înv.) înnădire. Vezi definitia »
EXOSTÓZĂ s. f. 1. excrescență osoasă benignă, care se dezvoltă aproape de epifizele oaselor membrelor. 2. protuberanță pe ramurile sau pe trunchiul arborilor bătrâni. (< fr. exostose) Vezi definitia »
ANCÓȘĂ s. f. 1. (Cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanșa anumite operații în procesul de developare. 2. (Elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfășurări. – Din fr. encoche. Vezi definitia »
pălăncúță, pălăncúțe, s.f. (reg.) palancă mică. Vezi definitia »