Definita cuvantului buruiană
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buruiană
pârpálă, pârpále, s.f. 1. (înv.) carne friptă în grabă. 2. (reg.; la pl.) vreascuri. 3. (înv.) palavragiu, flecar. Vezi definitia »
HEXÓDĂ s. f. tub electronic cu șase electrozi. (< fr. hexode, germ. Hexode) Vezi definitia »
BIOELECTROGENÉZĂ s. f. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenți, ca urmare a diferenței de potențial între cele două puncte ale structurii respective. (< bio- + electrogeneză) Vezi definitia »
AUTOCAMIONÉTĂ s. f. autocamion mic; camionetă. (< auto2 + camionetă) Vezi definitia »
GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate. Vezi definitia »