Definita cuvantului but
but (búturi), s. n. – Numai în expresia în butul cuiva = în ciuda cuiva. Sl., dar lipsește veriga de legătură imediată; cf. pol. buta „orgoliu”, sb., cr. bučiti se „a turba”, pe care Cihac, II, 36, îl citează ca sursă directă a rom. Înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu but
CONCRESCÚT, -Ă, concrescuți, -te, adj. (Despre fructe, semințe, țesuturi etc.) Care a crescut împreună, lipit unul de altul. – V. concrește. Vezi definitia »
AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă. Vezi definitia »
VĂZÚT1 s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a vedea; capacitatea de a vedea; văz. – V. vedea. Vezi definitia »
CÁTGUT s. n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut. Vezi definitia »
NEVRÚT adj. v. CLĂMPĂNI (2). Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. [DEX '98] Vezi definitia »