INFORMÁȚIE s.f. 1. Știre, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație și ale canalelor de transmisiune ale informațiilor. [Gen. -iei, var. informațiune s.f. / cf. fr. information, rus. informațiia, it. informazione]. Vezi definitia »

DIHOTOMÍE, dihotomii, s. f. 1. (Log.) Diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial. 2. Mod de ramificație a talului și a tulpinilor unor plante în două părți egale, care se împart la rândul lor în două părți egale etc. [Var.: dicotomíe s. f.] – Din fr. dichotomie. Vezi definitia »

LOGOFTALMÍE s. f. paralizie a mușchilor orbiculari ai pupilelor. (< fr. logophtalmie) Vezi definitia »

propedíe s.f. (înv.) primele elemente de învățătură; studiu pregătitor; parte introductivă a unui studiu. Vezi definitia »

SEMIDOCȚÍE s. f. semidoctism. (< semidoct + -ie) Vezi definitia »