CONCÉSIE s.f. Îngăduință; cedare, renunțare benevolă (la ceva) în favoarea cuiva; concesiune (2) [în DN]. ♦ Figură de retorică constând din acordarea unei aprobări a poziției părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio]. Vezi definitia »

senamechíe s.f. (înv.) frunză uscată de senă (arbust din Orient) din care se preparau purgativele; siminichie. Vezi definitia »

CRENOTERAPÍE s. f. Folosire a apelor minerale în scop terapeutic. – Din fr. crénothérapie. Vezi definitia »

catagrafíe (catagrafíi), s. f. – 1. Inventar. – 2. Recensămînt. Ngr. ϰαταγραφń (Gáldi 159). Vezi definitia »

TERMOPLEGÍE s. f. șoc termic. (< engl. thermoplegia) Vezi definitia »