TÓPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumește locuri, localități. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s.n. (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. ◊ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ. topisch /II/ Topik) Vezi definitia »

LARINGOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la laringologie. [< fr. laryngologique]. Vezi definitia »

MINERALÓGIC, -Ă adj. Referitor la mineralogie. [< fr. minéralogique]. Vezi definitia »

SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus. Vezi definitia »

FÍTIC, -Ă, fítici, -e, adj. Referitor la plante, la vegetație; vegetal. (pref. fito- + suf. -ic; < gr. phytón = plantă) [și TLF] Vezi definitia »