Definita cuvantului scăluș
scălúș, scălúși, s.m. și scălușe, scălúșari, s.n. (reg.) 1. specie de lăcustă; cosaș, căluț. 2. gândăcel de culoarea arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; înv.) căluș (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) spetează a jugului; cui care ține polița jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn în formă de triunghi așezat între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a măcină mai mare sau mai mărunt. 7. (s.n.) căluș de vioară. 8. (s.n.) bucată de lemn pusă la capătul unei funii, pentru a putea fi apucată mai bine. 9. (s.n.) cârlig (la coasă). 10. (s.n.) laț pentru prins păsări. 11. s.n. semn la urechile oilor (făcut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecătoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; pârleaz. 13. (s.m.) jocul „călușul”.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scăluș
RÂNTÁȘ s.n. Amestec de făină și unt sau altă grăsime, prăjit mai mult sau mai puțin, utilizat ca îngroșător pentru sosuri sau alte preparate culinare; poate fi realizat ca rântaș alb (pentru beșamel), blond (pentru sosuri fine) sau brun (pentru sos brun sau spaniol). Vezi definitia »
CONTRAMÁRȘ, contramarșuri, s. m. Marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care își schimbă frontul. – Din fr. contremarche. Vezi definitia »
potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș. Vezi definitia »
GLODÁȘ, glodași, s. m. Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață. – Glod + suf. -aș. Vezi definitia »
PISTONAȘ, pistonașe, s.n. Diminutiv al lui piston, termen folosit pentru denumirea unui piston de dimensiuni mici sau foarte mici. Vezi definitia »