CRÉDIT s. n. 1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum) Vezi definitia »

NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Ne- + instruit. Vezi definitia »

ODONTOLÍT s.n. 1. Tartru dentar. 2. (Geol.) Nume dat unor microforme concreționare carstice care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr. odontolithe, cf. gr. odous – dinte, lithos – piatră]. Vezi definitia »

PĂȚÍT¹ s. n. (Rar) Faptul de a păți; întâmplare sau șir de întâmplări (neplăcute) pe care le trăiește cineva. – V. păți. Vezi definitia »

TÂRNOSÍT, -Ă, târnosiți, -te, adj. (Despre biserici) Sfințit². – V. târnosi. Vezi definitia »