ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem. Vezi definitia »

scorováce, scorovéci, s.f. (reg.) coajă de dovleac. Vezi definitia »

ce este Vezi definitia »

HALÚCE s. n. 1. degetul mare de la picior. ◊ ~ valgus = deviere în afară a halucelui; ~ varus = deviere spre înăuntru a halucelui. 2. (zool.) degetul interior al labei din spate. (< lat., fr. hallux) Vezi definitia »

SÓTTO-VÓCE adv. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută. (< it. sotto-voce) Vezi definitia »