Definita cuvantului scărpuitor
scărpuitór, scărpuitoáre, s.n. (reg.) instrument de fier cu zimți, cu care se scărpuiește lemnul pentru a face să adere cleiul.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scărpuitor
CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur]. Vezi definitia »
OR2 conj., adv. v. ori. Vezi definitia »
STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător. Vezi definitia »
BUJOR, Rodica (pe numele adevărat Nedelea Eugenia) (1914-1995, n. Voinești, jud. Dîmbovița), cîntăreață română de muzică populară. Repertoriu de cîntece din toate provinciile României Mari. Pseudonimul i-a fost atribuit de George Enescu. Vezi definitia »
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. Vezi definitia »