BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. 2. Ceartă, discordie. 3. (Reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate; mărunțișuri. V. calabalâc, catrafuse. [Var.: boclúc s. n.] – Tc. bokluk. Vezi definitia »

NENIÚC, neniuci, s. m. (Reg.) Nenișor. – Din nene + suf. -uc. Vezi definitia »

EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus. Vezi definitia »

huștiulúc interj. – Redă căderea în apă a unui corp greu. Creație expresivă, cf. hîș, hî(r)șt. Vezi definitia »

BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk. Vezi definitia »