FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »

ploíș s.n. (reg.) ploaie mare, intensă. Vezi definitia »

ETÁNȘ, -Ă adj. (Despre un aparat, un recipient etc.) Care nu permite intrarea sau ieșirea din el a unui fluid. [< fr. étanche]. Vezi definitia »

secetáș, -ă, s.m. și f. (reg.) persoană însetată. Vezi definitia »

RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din Delta Dunării. – Rar + suf. -iș. Vezi definitia »