CIRIPÍU, -ÍE, ciripii, adj. (Rar) Ciripitor. – Ciripi + suf. -iu. Vezi definitia »

SIGÍLIU s. n. 1. pecete, ștampilă. 2. (fig.) caracter distinctiv, marcă, însemn. (< lat. sigillum) Vezi definitia »

GRÉMIU s. n. Grupă de experți care îndeplinesc anumite sarcini; birou, comisie, comitet; (p. ext.) corp constituit, corporație, asociație. [Cf. germ. Gremium. / după „Brockhaus-Enzyklopädie” și „Wahrig: Deutsches Wörterbuch”]. Vezi definitia »

1.Propriu unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen;particular,distinctiv;2.Care se raporta la o unitate.s.n. caracterul propriu,particular (a ceva nal=suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale).[cf. fr. specifique, it. specifico] Vezi definitia »

SPOLIÁRIU s.n. Loc în care erau despuiați gladiatorii omorâți în arenă. [Pron. -li-a-riu. / < lat. spoliarium]. Vezi definitia »