DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă. Vezi definitia »

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. Vezi definitia »

mozăcí, mozăcésc, vb. IV (înv.) a face ceva în silă, a lucra fără chef. Vezi definitia »

aspirator de gagici expr. mașină de lux Vezi definitia »

scăperíci, scăperíci, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »