OCÍNÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ. Vezi definitia »

MĂNUNCHEÁȘ, mănuncheși, s. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele sau fânul. – Din mănunchi + suf. -aș. Vezi definitia »

ciuéș, -ă, adj. (reg.) șuchiat, tehui, deșucheat, nebunatic. Vezi definitia »

TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec. Vezi definitia »

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș. Vezi definitia »