Definita cuvantului nomenclator
NOMENCLATÓR s.n. 1. Listă care conține nomenclatura unui domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, de utilaje etc. organizată după anumite criterii. [Cf. fr. nomenclateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu nomenclator
MACROSPÓR s. m. spor femel care dă naștere macroprotalelor. (< fr. macrospore) Vezi definitia »
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. Vezi definitia »
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător. Vezi definitia »
EFECTÓR, -OÁRE adj. (Despre organe) De la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. // s.m. Substanță care modifică activitatea unei enzime. [Cf. fr. effectueur, lat. efector]. Vezi definitia »
DEPĂRTIȘÓR adv. Diminutiv al lui departe; depărcior. – Departe + suf. -ișor. Vezi definitia »