EXPLOATÁȚIE s. f. 1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc. 2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3). (< fr. exploitation) Vezi definitia »

ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio]. Vezi definitia »

SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen. -iei. / < supra- + licitație, după fr. surenchère]. Vezi definitia »

BIBLIOGRAFÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a scrierilor care se referă la o anumită problemă; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicație (periodică) care cuprinde titluri recent apărute. [Gen. -iei. / fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

INDICANURÍE s.f. (Med.) Prezența indicanului în urină. [Gen. -iei. / < fr. indicanurie]. Vezi definitia »