SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere. Vezi definitia »

COMBUSTIBILITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri de a arde în contact cu aerul. – Din fr. combustibilité. Vezi definitia »

TONALITÁTE s. f. 1. (muz.) complex de relații de natură armonică stabilit între sunetele modurilor major și minor cu sunetul principal (tonica.). ◊ gamă care stă la baza unei compoziții muzicale. 2. intonație, modulație a vorbirii. 3. nuanță a culorilor; ambianță cromatică a unei picturi. 4. trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, a gândirii, a unei stări sufletești etc. (< fr. tonalité) Vezi definitia »

EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o] – Din fr. extériorité. Vezi definitia »

GRECITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este grecesc. ♦ Populație grecească. [Cf. fr. grécité]. Vezi definitia »