ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224. Etimologie: magh. ács. Cf. astaloș, teslar. Vezi definitia »

CRUCI- elem. „cruce”. (< fr. cruci-, cf. lat. crux, crucis) Vezi definitia »

pomóci, pomoáce, s.n. (reg.) 1. pensulă. 2. pămătuf cu care se șterge vatra cuptorului; pomoceu. Vezi definitia »

VOCI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) voce”, „cuvânt”, „vocal”. [Var. voco-. / < fr., it. voci-, cf. lat. vox, vocis]. Vezi definitia »

ACÍ adv. 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela Var. acia, acile(a), acice(a) -Din mr. Ația, istr. Ția, lat. Eccum hĭc Vezi definitia »