ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. (Reg.) Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii. – Din arhondar + suf. -iță. Vezi definitia »

ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza. (< fr. acido-cétose) Vezi definitia »

RÓCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc) Vezi definitia »

ARSÚRĂ, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă de foc, de căldură etc. ♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive. 3. Senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. 4. Loc unde a ars o pădure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic al unui oțel. ♦ Solzi de oxid de fier, detașați la laminarea sau forjarea oțelului. – Lat. arsura. Vezi definitia »

CRIPTOFÍTĂ s. f. geofită. (< fr. cryptophite) Vezi definitia »