CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula. Vezi definitia »

spinărícă, spinăréle, s.f. (înv.) spinare mică, spinărușă, spinăruică, spinăruță. Vezi definitia »

GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. Vezi definitia »

TĂVÍȚĂ, tăvițe, s. f. Diminutiv al lui tavă. – Tavă + suf. -iță. Vezi definitia »

FÁȘURĂ s. f. (Rar) Fașă. – Din fașă (după înfășura). Vezi definitia »