fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] – Cf. scr. truntav. Vezi definitia »

morângláv, -ă, adj. (reg., despre porumb) cu drugi mari și cu 8-10 rânduri de boabe. Vezi definitia »

ZVÂRLÁV, -Ă, zvârlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Vezi definitia »

năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »