cărțáș, cărțáși, s.m. (reg.) 1. îngrijitorul scriptelor comunale; secretarul comunal. 2. jucător de cărți; cartofor, cărțar. Vezi definitia »

costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti. Vezi definitia »

préuș, -ă, adj. (reg.) 1. (oaie, berbec, miel) cu pete albe sau roșietice pe pântece. 2. (despre oameni) cu fața brăzdată și murdară. Vezi definitia »

năcărúș, năcărúșe, s.n. (reg.) butuc gros de lemn; năclad. Vezi definitia »

lógoș (lógoșă), adj. – Foarte mic, pitic. Origine necunoscută. Sec. XVII, înv. – Der. logoși, vb. (înv., a micșora). Vezi definitia »