INEDÍT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus) Vezi definitia »

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui. Vezi definitia »

absorbít, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi) Vezi definitia »

OȚEȚÍT, -Ă, oțețiți, -te, adj. v. OȚEȚI. – [DEX '98] Vezi definitia »

IEZUÍT, -Ă, iezuiți, -te, s. m. (și adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit. Vezi definitia »