goví (-vésc, -ít), vb. – 1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s. f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s. f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv). Vezi definitia »

scarandiví, scarandivésc, vb. IV refl. (înv.) a-i fi greață, scârbă (de ceva sau de cineva); a se îngrețoșa, a se scârbi. Vezi definitia »

DEZGOVÍ, dezgovésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.). Vezi definitia »

pristăví², pristăvésc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva). Vezi definitia »

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir. Vezi definitia »