BÁRIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808. Vezi definitia »

CÉSIU s.n. Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul. [Pron. -siu, var. cesium s.n. / < fr. césium]. Vezi definitia »

bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr. Vezi definitia »

FEROSILÍCIU s. n. aliaj de fier și siliciu. (< fr. ferrosilicium) Vezi definitia »

PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre¹- + timpuriu. Vezi definitia »