CÉSIU s.n. Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul. [Pron. -siu, var. cesium s.n. / < fr. césium]. Vezi definitia »

CÓNGIU s.n. (Ist.) Unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius]. Vezi definitia »

VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. Vezi definitia »

VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium) Vezi definitia »

păsóniu s.n. (înv.) casă; palat. Vezi definitia »