patentáș, patentáși, s.m. (înv.) patentar (v.). Vezi definitia »

foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlți), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s. f. (cîlți; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui var. indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio. Vezi definitia »

ciopláș, ciopláșe, s.n. (reg.) 1. înfieratul arborilor prin tăieturi (semne) pe trunchiul lor; cioplitură pe trunchiul unui arbore. 2. (sg. colectiv) lemnele cioplite în pădure, însemnate pentru a fi tăiate. Vezi definitia »

ciorăiáș s.m. sg. (reg.) soi de struguri cu boabe negre și mici. Vezi definitia »

cioncáș, cioncáșe, s.n. (reg.) poiană mică. Vezi definitia »