Definita cuvantului oblic
ÓBLIC, -Ă adj. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș. ◊ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oblic
MITOGRÁFIC, -Ă, mitografici, -ce, adj. Referitor la mitografie, de mitografie. – Din fr. mythographique. Vezi definitia »
APOTROPÁIC, -Ă adj. (despre obiecte sau formule magice) destinat apărării împotriva duhurilor rele. (< fr. apotropaïque) Vezi definitia »
SINÓPTIC, -Ă I. adj. care permite o privire generală. ♦ meteorologie ~ă = ramură a meteorologiei care reprezintă și analizează mișcările de ansamblu ale atmosferei; hartă ~ă = hartă cu date meteorologice culese simultan în diferite localități, servind la prognozarea timpului pentru următoarele ore sau zile. II. s. f. metodă de lucru a meteorologiei din analiza sinoptică a vremii. (< fr. synoptique, gr. synoptikos) Vezi definitia »
TRIBOLÓGIC, -Ă, tribologici, -ce, adj. Referitor la tribologie, de tribologie. – Din tribologie. Vezi definitia »
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique. Vezi definitia »