OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. Vezi definitia »

ZÍNNIE s.f. Plantă erbacee, din Mexic, cu flori frumoase, cu un colorit variat; cârciumăreasă. (din fr. zinnia, germ. Zinnie) Vezi definitia »

imprésie, impresii s. f. 1. v. impresar 2. (la pl.) nazuri, aere, figuri. Vezi definitia »

-GEUZÍE elem. „gust”. (< fr. -gueusie, germ. -geusie, cf. gr. geusis) Vezi definitia »

BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată. Vezi definitia »