DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare. Vezi definitia »

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belșug. – Din fr. abonder, lat. abundare. Vezi definitia »

înjârdá, înjârdéz, vb. I (reg., înv.) a ațâța, a jidări. Vezi definitia »

îmbrăzdá, îmbrăzdéz, vb. I (reg.) a trage brazde (cu plugul de lemn). Vezi definitia »

da, dau v. r. (intl.) a mărturisi, a spune totul. Vezi definitia »