strungáci, -ce, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaș; mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; despre dinți) cu strungăreață. Vezi definitia »

îngălmăcí, îngălmăcésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a (se) amesteca, a (se) tulbura; a (se) încurca, a (se) învălmăși. 2. (fig.) a (se) zăpăci. Vezi definitia »

VOCI-/VOCO-, -VÓC elem. „voce, cuvânt, vocală”, „sens, înțeles”. (< fr. voci-, -voque, engl. voco-, cf. lat. vox-, -cis) Vezi definitia »

pucuríci pucuríci, s.m. (reg.) licurici. Vezi definitia »

SOROCÍ, sorocésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc. Vezi definitia »