pícă³, píce, s.f. 1. (înv.) lance. 2. (reg.) unealtă cu care se cojesc copacii tăiați. Vezi definitia »

trîmbă (-be), s. f. – 1. Tăvălug. – 2. Val, vălătuc de pînză sau de stofă. – 3. Rînd, șir, lanț. Sl. trąba „vălătuc” (Cihac, II, 421; Byhan 339; Conev 61; Rosetti, III, 56). Este dubletul lui drîmbă, s. f. (înv., mulțime grup; instrument muzical), pentru al cărui sens din urmă cf. der. care urmează. – Der. trîmbaci s. m. (înv., trîmbițaș); trîmbiță, s. f. (trompetă), din sl. trąbica, dim. de la trąba (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. sb. turbica, pol. trabić; trîmbițaș (var. trîmbicer), s. m. (trompetist); trîmbița, vb. (a cînta din trîmbiță; a face ca un lucru să fie cunoscut, a răspîndi). Din rom. provine rut. trymbita (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 403). Cf. trubaci. Vezi definitia »

mușmúlă, mușmúle, s.f. (înv.) fructul comestibil al moșmolului (v.). Vezi definitia »

plămânárcă, plămânărci, s.f. (reg.) plantă acoperită cu peri aspri; mierea-ursului. Vezi definitia »

-ZÍMĂ elem. v. zimo-. Vezi definitia »